16.09.2009
les Journées du Patrimoine, cuvée 2009
RECTIFICATIF
PROGRAMME DES JOURNEES EUROPEENNES du PATRIMOINE 2009.
« UN PATRIMOINE ACCESSIBLE A TOUS »
Programme établi avec la collaboration de l'Association Saladini de Speloncato et des Municipalités de Costa, Feliceto et de Speloncato.

SAMEDI 19 SEPTEMBRE 2009.
Le matin à FELICETO
11 h à l'église San Nicolao, PRESENTATION DE L'ORGUE HISTORIQUE SALADINI (1839) présentation de l'orgue Saladini (1839) classé Monument Historique et de la famille des SALADINI père et fils ( ébéniste et facteur d'orgue à Speloncato) et de la figure attachante de Gaspard DOMINI ( facteur d'orgue à Feliceto ) : deux ateliers locaux de facteurs d'orgue, par Elizabeth Pardon
L'après-midi à SPELONCATO
15 heures à la Collégiale Santa Maria Assunta : EVOCATION des FIGURES BALANINES CREATRICES de NOTRE PATRIMOINE par Elizabeth Pardon: où il sera aussi question de transmission des savoirs-faire et des chemins de transhumance...
16 heures: COMMEMORATION des 500 ANS de l'Eglise Saint-Michel devenue la Collégiale Santa Maria Assunta .
EXPOSES et PROJECTIONS
par François Mariani et Edouard Flach-Malaspina
17 heures à la Salle Municipale (1er étage à la Mairie): : CONFERENCE de Jean-Dominique Poli sur
Les relations amicales et conflictuelles de Napoléon Bonaparte et de Pascal Paoli.
18 heures: CONFERENCE de Jean-Pierre Poli
Le calvais Laurent Guibega parrain de Napoléon.
Le soir à COSTA
21 heures: CONCERT d'ORGUE à l'église San Salvatore de Costa avec Francis WENDENBAUM.

DIMANCHE 20 SEPTEMBRE 2009
Le matin à SPELONCATO
11 heures: Inauguration du Lavoir communal de 1924, mis en
sécurité et réhabilité en 2009.
11 heures 3O: Vin d'Honneur offert par la Municipalité
et l'Association Saladini de Speloncato.
Salle Municipale 1er Etage de la Mairie.
L'après-midi à FELICETO
14 heures 30 : PRESENTATION de l'église San Nicolao avec le concours des amis du patrimoine de Feliceto et de l'Association Saladini .
Enfin à SPELONCATO
à 18 heures : CONCERT sur l'orgue historique CRUDELI (1810) avec Francis Wendenbaum et Elizabeth Pardon.

RENSEIGNEMENTS: 06 09 09 89 38 et 06 17 94 70 72
13.09.2009
Feliceto: les Journées du Patrimoine

23:02 Publié dans patrimoine | Lien permanent | Commentaires (0) | Trackbacks (0) | Envoyer cette note | Tags : journées du patrimoine, feliceto, orgues historiques, patrimoine rural
08.09.2009
u stringagliulu di sigolu, de Lisandrina Grimaldi (suite)

A TUPARELLA BATTISTINA
Battistina Tagliarina, figliola d'un artisgianu paghjulaghjolu calzanincu era vana cum'è una zucca è predaghja cum'è a lisciva. E bocchi final Un c'era barba ch'ell'andessi cù e surelluccie à a scola in'è a maestra Pillì cù i so scurzali negri rillivati d'un filet tu rossu o turchinu. Innò! Ella s'appumpava di linu biancu. Un li piacia chè casgiu vechju picurinu o casgiu frescu caprunu. Ci vulia u criccu pè falli ruzzicà qualchi granellu di risu, stantatu cun tantu amore da cumpare Tagliarinu, st'omu di valore, rinumatu ind'è u circundariu.
A so paghjulaghjola era installata ind'è u Tofulu, in faccia à u casale Villanova, in cima di a piazza di a Torra. Sopra à a porta, inzuccata ind'è a petra si lighjia: «Ind'è u Tofulu, paghjole à chì ne vole, stagnarò è ranime, cochje è cuchjarine». A furastera, bramosa di rinnuvillà a so battaria di cucina, ghjunta à l'Annun-ziata, lasciava u ponte di u Saltu à manu diritta è pian pianellu cullava à fassi a so spesa.
A' dui passi, cumpare Bartoldu, artisgianu carbu-naghjolu, più forte chè u pevaru mattu, avia azzin-gatu sottu à u so purtillone à dece vetri un rillogiu di farru battutu, più grande chè quellu di u campanile è issu scrittoghju :
« Pè fà coce a paghjola
Noi vindemu carbone
Ind'è a nostra tupaghjola
O sottu a figa Narbone
L'or a a demu di rigalu
Un ci hè bisognu di ghjallu ».
Cumare Rillogia apria e so porta à tempu à ghjornu è chjamava e tope calzaninche ch'andavanu à empie e so sechje à la funtana di Sant'Antone, locu binadettu da i Dii; induve a vita si passava à chjachjarà, à fragassi pè a tacca o cantà à la ciotta di u sole. A ramina, ammanita da ziu Tagliarinu, sempre pronta à rinfriscà l'ansciaghjolu, guarnia u sichjaghju.
A' u sonu di a viola di cumpare Santu, i topi ballavanu masurche é scurtichje. Ma ghjuntu miziornu, cacciavanu e so meridiane di u stacchinu pè uchjighjà l'ora ghjusta. Mossiu Albertini, dettu «Spaissellu» perché l'avia fattu una grande carriera ind'è l'armata africana, ellu vindia i zuccarami, ghjustu in faccia à u scarparu ziu Bacinu.
U sabatu, zia Tagliarina carcava u so sumere Muvrone di stuvigliami è partia à fà u giru di u cantone, accumpagnata da i so masci. Quandu u tempu si pristava, turcianu à rochju versu Cassanu fin'à Belgudé cu tanti traculini è travindaroli. Strada facendu, pochi i scontri: a prima zia Bacina chì vendia scarpi, poi zia Martinò, ligera cum'è zilevra, lesta cum'è u telefragu ch'era incaricata d'andà à apre e porte di a cappella di Santa Restituta dopu avè sunatu l'Ave Maria in paese. Ghjunta à a piopa, salutava ziu Scopa riccu marcante di spazzule. Un si dispiazzava mai senza a so furtuna allibrata ind'una fronda di ghjineparu é piatta sottu à catacula di Muvrella a so sumirella grisgia. Di landi à e Petrine, scuntrava à Ambrosgiu u ziliacciu nantu à u so cabriulè, carcu insumatu di belle robe chì partia in Calvi. Sculà, a so serva, acciucciata, ripusava e so osse tronche ind'è a seta.
Una mane, Ambrosgiu si tampillava à mezu stradò.
«E’ chì v'accade o Ambrò?
- Un vi pare o zia Tagliarì, sta donna vistuta à te
Falcone, tè Lione è chì hà fattu piantà u mo sumere
incù u so ditu grossu innariulatu, scrilla da poi una
bella stonda ch'e l'aghju tocca ind'è a vigna. Sta
grand' bugiarda!»
E' quella: «Ma toque est dans la vigne!» Una buffulata di ventu scorna boie l'avia scappillata è u so cappellu si n'era vulatu ind'è a ruzeta di Toniu Maria ind'è a vigna suttana. Ci hè vulsutu à fà appellu à i Franciscani d'Alzipratu pè discioglie stu nodu. «M'hà toccu... tira è tocca... è vi ne contu nulla ! »
Una mane, versu trè ore, zia Sculiscia fala in carcera pè lavà u so casgiu. Sintia surnacà ind'una madia casgiaghja. Face pè sullivà u cuparchju eccu chì e madie si mettenu à ballà. Zia Sculiscia, spavintata pè issu valzu stranu si lampa pè u purtillinu ind'è u pozzu di Rafone, mughjendu: «O Lisandrì, O Natà! chì si passa sta mane? Currite tutti à vede i casgi ballarini!» In quattru è trè sette si forma un'accultina ind'è u chjassu. Natale, pè calmà e furie di a mamma li spiegava : « Un hè nulla o ma ! Hé un tarramotu annunziatu eri sera da u sapientone Arunu ! »
- E' quale hè stu lanciafame? Belli affari pô!
Ch'ellu fia a dinga, ch'ellu fia!
Sempre incruchjatu u cuparchju, a casgilante si
Misse à sigunallu. A Battistina piatta li mancava u
rispiru. Corri cuì, corri custì. Un s'hé pussuta francà
da u tagliu. A so vita era appesa à un filu. A ladra
vargugnosa tira un mughju: «Cruda chè voi site!
M’avete tagliatu a coda? Aiò, currite ind'è cumare
Ambrosgia è spiegateli u casu!»
Zia Sculiscia, tutta sturdulita pè issi fatti strani, piglia a stretta di San Barlandinu di u Rusugnulacciu, s'intiscia cù Restituta carca d'urtaglia di u Vivu, disceta à Ambrosgia è voltanu à curà a firita di a tuparella. A mettenu nantu à a scaffa, l'appiciccicanu a so coda eu una chjarula d'ovu è l'annodanu inc'un stringagliulu di sigolu.
«S'è a to coda ùn tene micca, a farè ristagnà da babbitu è dopu sarà sticchita cum'è u sgiò ghjudice. E' quandu u tarramotu s'avvicinarà starè in tupaghjola, hè u locu u più sicuru!» Allora Battistina disse ch'ella un era micca d'accordu, ch'issu ragiunamentu era falsu. Si misse à parlà di u passata pè appughjà i so detti: «In tempu di guerra, quandu e squadre inglese passavanu sopra à Calinzana pè andà à bumbardà l’Italia, c'era un bellu tupone rondulu cum'è un turettu, aiutante sceffu di giandarmaria chì mughjava da antu à l'usciu: «Sauve qui peut!»
A'u colpu, tutti i topi grandi è chjuchi, vechji è zitelli, masci è femine, mezi vistuti, mezi spugliati, scappavanu à bandula rotta pè u Dragone sopra à i Cannoni Suprani. Ghjunti ind'è e Merizaccie, si mittianu à l'aggrondu sottu à u castagnettu, à mezu à e vacche à u merezu; manse è spaurate, un rumina-vanu d'un pelu.
Tuttu parlendu, Battistina s'accunciava, si scuzzulava, pinsendu chì à miziornu ci vulia andà à tavulinassi in famiglia. Dopu centu scuse pè a so ingurdizia è tanti rincrazii pè a cura, Battistina sin'hè ghjunta in casa, ammutulita ma decisa. Lindumane, migliurata è assinnuta, vistuta d'un scurzale negru cum'è tutti i sculari, Battistina era in scola è pinsava: «Eccu i miraculi! Sò digià migliurata! Pensu chì a chjarula di l'ovu pè assanà l'osse hè l'untu di a Maddalena. Rumintatevi o ghjente e piaghe di Ghjesù!»
HISTOIRE EDIFIANTE DE LA SOURIS BATTISTINE (cuntrapuntu)
SUPERT AKAYAKAHACHTU ( *)
n'était pas encore venu
au village des Trottmenus.
Battistine Tagliarinu,
futile
fille d'un papa dinandier,
grandissait dans ce bon quartier :
on y trouvait un cordonnier
pour remplacer les vieux souliers
usés,
rompus à trotter sur les pierres
comme trottait maman si fière,
sa marchandise en bandoulière,
trottaient les moines en prières,
bien gras,
le marchand de balais radin,
le charbonnier notre voisin,
la fromagère aux ramequins
que Battistine au fin tarin,
en douce,
visitait, esquivant l'école,
rongeant sans autre protocole
de chèvres et brebis l'obole:
notre paresseuse en raffole!
ripailles...
Mais quel est donc ce valdingage
de bols, de formes à fromage?
Maman! la terre déménage!
et prise au piège du tangage,
petite
Battistine à son tour trompée
voit sa mignonne queue tronquée!
Piteuse, d'un blanc d'oeuf soignée,
pois d'une guimpe entortillée,
pensive,
elle retrouve sa maison,
sa queue, l'école, la raison,
apprend sagement ses leçons
et récite moults oraisons,
miracle !
Moralité: mieux qu'arnica,
à queues ou voix perdez, ô rats,
mn bon blanc d'œuf, deux hosannahs,
c 'est ce qu 'il faut, et puis... basta !
Souris...
* Prononcer « u » ou bien « ou » au choix
10:41 Publié dans patrimoine populaire de Corse | Lien permanent | Commentaires (0) | Trackbacks (0) | Envoyer cette note | Tags : folle, conteuse populaire, lisandrina grimaldi, calenzana



