Ok

En poursuivant votre navigation sur ce site, vous acceptez l'utilisation de cookies. Ces derniers assurent le bon fonctionnement de nos services. En savoir plus.

12/08/2009

U stringagliulu di sigolu, de Lisandrina Grimaldi,suite

U CANCELLIERU GRISGIONE

u cancellieru Grisgione.jpg
    Marzu, u so musu cuminciava à stinzallusi. Carcicatu s'avia à farraghju chì, pè una volta era statu cusì dolce. U nostru caminu, stancu di brusgià lecce è quarci, finia di scaldà sala è granaghju inc'uni pochi di troppi di castagnu vechji è spruvechji ma chì sciacchittavanu cum'è pistole un ghjornu d'elezzione è lampavanu causgiule à mezu tavulinu.   Eramu dunque tutti adduniti quandu Tumasgiu face un'entrata sulenne è ci dice: «Salutate, sta sera, u vostru cancellieru ! »

   Caschemu à nantu à i sedioni.

   «U nostru cancellieru? Hè u vescu chì t'hà sceltu?

 - Pensate un pocu s'è u nostru Munsignore avia da infrugnassi in issu intrillicciu ! Ariulatevi è sintite. Vi spiecu: Pè vutà avia cunvucatu tutte e cunfraternite di Balagna è ancu certe di Pumonte; preti, arci-preti à carittate piene, trè veschi è cinque cardinali facianu scumesse. Spaziosa un'era a casazza abbas-tanza pè aggrundà tuttu issu mondu. E cappe inamidate, rillivate di mantellette ingumate, rosse, negre, grisgie, viuline, parianu una nivaghja fiurita. A ' ch ì mangh ja va, à chì bivia !

Nantu à a muraglia, avianu scrittu u listinu di i cunsiglieri candidati. Frà i dui ranghi di stalle lucchichente, pusati nantu à baugli pieni d'oru, i tesorieri incasciavanu, birbanti è attendi.

A' e sei in puntu, à u son' di a ciccona, u primu votu casca ind'è l'urna è cala di tonu u barbarescu. Ziu Filippu l'anzianu, Prima Pacetta un ne po piglià risustu è chjuchjuîeghja à l'arechja d'Andria «Sarrapissare»: « ...chî u celu era à scalinelli è a terra à puzzatelli...» sempre listesse litanie !

A' mezzanotte cumencia u scutinu. E cunsurelle di serviziu, arruchjate, s'eranu alluppicate una stonda. U piore è u sottu Piore, aiutati da u porta voce anu sgrannillatu nomi è cugnomi tutta a santa nuttata. I capi mondi surnacavanu nantu e stalle è e teste arricciulate ciciulavanu sopra à l'armoni di i vechji. E' conta è riconta, è volta è gira, mi trovu fora di u Cunsigliu.

Mi fermu assaittatu! Sta nuvella carica: canti, messe, granitule, simane sante, prucessione, l'acceca, l'assuffoga da l'angoscia u cunsiglieru Firtella. L'omu si svene! A moglia entre in casazza, senza permessu, superba è impara l'ultime nutizie: «E' quale hè chî hà da coce fritelle è cuggiulelle? Aghju da esse sola à fammi brusgia u pettu davanti à u fornu?»

Appena avia a biscuttaghja compiu di grugnulà, u Papa in persona, fischendu di cialambella, s'avanza à meza cumpagnia. Scarta i cardinali, i trè veschi indignati è dumanda: «Saria cuntentissimu di basgià u Cancellieru Grisgione è u Massaru». U Piore s'avanza: «Grisgione hè fora di u Cunsigliu. Hè in casa soia. Hà ghjuratu d'ùn entre più qui mancu s'ellu sbarcava u Papa. Oramai a cambiatu bandera; hè testimone di Ghjova. A so cartina a s'hà digià cumprata ind'è Spaissellu!» U Papa: «Allora ci vole andà à circà a catedra di San Roccu di u Mucale chì s'infracica in Pillicciani ! » U Piore: «Grisgione un vularà mai una catedra mucalaccia! Vularà a vostra, innurata à l'oru u più finu. Vole dinnô chî a catedra sia tirata da i cinque cavalli di a Ghjesgia di San Marcu di Venezia!

 E' poi, tuttu inseme, cullaremu à pigliallu in trionfu!» Cusì fù fattu. Lisandrina: «E' s'è falatu?»

-     Un aghju pussutu fà di si menu. Prima chè di chjamammi ind'è a catedra, m'anu messu addossu un
cappone di  vilutu  pimbatu  longu fin'à i  pedi cun
cinquanta sei galloni. Ogni gallone riprinsenta una
grazia. Saria statu bellu ingratu di ricusà!

-     Avà ùn ti manca più nulla!

-     Hèe! mi manca sempre a signatura di u meru è m'anellu!

-     Ti manca a signatura di u meru? Allora ti manca
tuttu ! A casazza hè soia !

-     Un sapete micca ch'hà a prossima m'aghju da prisintà è di chjave un bellu tricciu n'aghju dà avè;
quelle di a casazza, di a meria ë quelle di San Petru!

E', noi, tutti arritti : «Evviva u cancellieru Grisgione è u so massaru!»

 LE CHANCELIER GRISGIONE


Ce n'est un secret pour personne que notre île, depuis qu'elle a largué les amarres et quitté l'Estérel, est devenue l'objet du désir irrépressible tant du Diable que du Bon Dieu. Ils se livrent d'âpres batailles pour la posséder corps et âme et leurs manoeuvres invisibles ont conjugué l'histoire de la Corse. Aujourd'hui, par exemple, le Diable fait proliférer ces décharges sauvages qui fleurissent le long des routes et envahissent les rivières: pire, vautré sur sa paillasse d'immondices, il s'amuse en excellent manipulateur, à transmuer nos doctes cervelles en dépotoirs où viennent se déverser les matières médiatiques de notre temps...

De son côté, le Bon Dieu ne chôme pas: en grand secret, à l'abri des flashes et des micros, il continue d'ensemencer les esprits les plus rudes et les montagnes les plus désolées. Par sa grâce, le vaisseau si longtemps silencieux de notre confrérie a retrouvé le grand large et vogue à nouveau, échappant à je ne sais quelle destinée sulfureuse, ses trois voiles déployées sous le souffle hardi et tout-puissant de notre ami Tumasgiu di Grisgione...

   Ce samedi c'est l'émoi à la Casazza: on élit le Conseil des confrères et tout ce qui porte soutane, chasuble, surplis ou camail, se presse entre les vieilles stalles. Mais quoi? Un vent de catastrophe m'informe que notre Tumasgiu n'est pas réélu! Adieu la sève irremplaçable de ses patenôtres! Il s'est enfermé chez lui et boucle à double tour savoir et gosier...

   Et que se passe-t-il encore? Quel est donc ce cortège qui descend la rue en grande pompe? Ces évêques emmitrés, ces cardinaux empourprés à la démarche sénatoriale... et là, souriant, troussant délicatement sa grande robe blanche sur les vieux pavés... c'est le pape en personne! Il maintient fermement l'attelage fringant des chevaux de Saint-Marc... et là... majes­tueux... trônant sur la «sedes gestatoria», enfoui sous sa chape d'or et de pierres précieuses, telle une châsse qui fait se signer et cligner de l'oeil mes consoeurs, Marie, Dédée, Fifina et les autres derrière leurs petites fenêtres, n'est-ce pas Tumasgiu porté en triomphe?

   Vive notre chancelier Grisgione !

 

( Sur ce recueil épuisé des  fole di piazza cumuna  «  U STRINGAGLIULU DI SIGOLU »  de Lisandrina Grimaldi, voir les notes précédentes

des 03 et 05 /08/2009)

( à suivre !)

 

 

Les commentaires sont fermés.